Era déjà o saptamana petrecuta langa fereastra lui...
In fiecare zi il priveam cum isi pierde vremea in pat privind un punct fix de
pe tavan, fara ca macar sa clipeasca, poza care o tinea stransa in pumn era uda
de la lacrimile scurse pe ea si rupta pe alocuri. Arata oribil, ochii lui
candva verzi si lipezi erau rosii, incercuiti de cearcane. Parul lui saten era rasfirat pe perna alba si
facea sa para ca are o aura care-I incojoara capul.
Ii simteam durerea ca un ciocan care-mi lovea intr-una
stomacul, dorul era ca o galeata de gheata aruncata in spatele meu, iar
dragostea era ca un tsumani care ma lovea la fiecare minut, ca o flacara uriasa
care-l inconjura , parca , singurul lucru viu din el… insa eu simtem o adiere
usoara, abia observata care era speranta ! Era o flacara de lumanare intre
peretii de durere care-i ridicase in jurul inima sale.
Atunci pentru prima data in trei zile se ridica din
pat pasind pe podeaua camerei sale, pasea ca si cum ar fi Mica Sirena invatand
sa mearga. Era asa de firav…puteai sa-l compari cu un fulg de nea, parca
plutind spre bucatarie de unde lua un mar si musca din el cu scarba. Se tranti
pe canapeaua din sufragerie dand drumul la TV, erau ramanse in DVD Player cateva
filmulete evident facute de amatori, dar totusi aratau superb. Majoriatea
cadrelor erau cu o fata palida, cu ochi albastri ca un lac lipede. Parul de
culoarea unei flacari ii incadra chipul cu niste bucle mari, zambetul timid
dezvelea niste dinti albi ca niste perle. Avea niste trasaturi firave, ca de
copil si la asta se adauga faptul ca era scunda, miniona.
In alte cateva cadre se aflau ei doi imbratisandu-se,
ea se potrivea asa de bine in bratele lui, isi adancea capul sub barbia lui,
bratele ei firave I se odihneau pe pieptul care se misca simultan cu al ei. Bratele lui o cuprindeau ca
si cum ar incerca sa o fereasca de toate lucrurile de pe pamant inafara de
dragostea lui. Degetele lor se impreunau ca si cum ar fi o singura mana,
trupurile lor se contopeau formand, parca,o singura persoana.
Fata aceea sunt chiar eu, Ela, iar cel care sta pe
canapea este iubitul meu, Alexander. Acum o saptamana am fost prinsa intre
niste schimburi de focuri de arme si am murit. De atunci stau aici, in
apartamntul lui, nevazuta. Sufletul meu nu l-a putut parasi, lasandu-l sa se
confurntante cu singurateatea…desi nu ma vede.
As da orice sa ma pot intoarce la el, chiar daca as fi
doar o papusa in aminile sale. L-as lasa sa ma intoarca pe toate partile doar
sa nu-mi de-a drumul din nou, sa nu ma mai lase sa plec vreodata de langa el. Vroiam
sa-l mai tin odata in brate, sa-l
cuprind cu mainile si el sa-si lase capul in poala mea, lasandu-ma sa-mi bag
degetele prin parul lui si sa-l dezmierd. Sa-I mai simt odata dulceata buzelor
care facea camera sa se invarta cu mine si timpul sa para ca sta pe loc,
lasandu-ne imbratisati pe vecie.
Aceasta durere era de neindurat, il omora si pe el si
pe mine ma ducea tot mai departe de lumea asta. Am vrut de atatea ori sa-l
ating fiindu-mi frica ca daca fac asta s-ar putea sparge in mii de bucatele,
chiar daca eram doar o…fantoma. Astazi era mai greu sa ma tin departe de el
decat altadata, simteam ca aura lui se pierde, ca vrea sa fie langa mine…insa
nu-l putea lasa sa moara. M-am apropiat de el, am ridicat mana spre fata lui si
am lasat-o sa alunece de la tampla pana la barbie si inapoi, apoi am dus si
cealalta mana pe capul lui, plimbandu-mi degetele peste suvitele sale. Atunci a
tresarit, ca si cum ar fi simtit atingerea mea, uitandu-se nedumerit prin
camera cautand cu privirea ceva…sau pe cineva. A soptit ceva asa de usor incat
ai fi crezut ca este doar un oftat dar odata cu acel cuvant au inceput sa
alunece si lacrimile pe obrazul lui fin:
-Ela? A
soptit-o ca pe o intrebare sperand ca cineva sa-i raspunda, insa a lasat umerii
sa-I cada grei incepand sa se cutremure din cauza plansului si a suspinelor
adanci.
“Sunt aici si
n-o sa mai plec niciodata, o sa fiu aici cand intr-o zi aceasta durere te va
parasi si-ti vei reface viata. Voi fi aici mereu, ca un inger pazitor pentru
tine si pentru cei la care tii. O sa-ti fiu alaturi in vise, si o sa ne lasam
purtati de dragostea noastra acolo! Doar sa nu ma uiti vreodata.”
I-am soptit asta la ureche ca si cum m-ar fi auzit,
m-am asezat langa el pe canapea si mi-am lasat capul pe umarul lui.
Dum Sept 15, 2013 12:52 pm Scris de 
Calendar
