♥•∫ώз熵•♥
Mesaje : 373
Data de inscriere : 23/06/2012
Varsta : 25
Localizare : ♡Somewhere in the world♡
 | | Subiect: Do I need you? Sam Iun 30, 2012 1:24 am | |
| Rezumarea primului mesaj :Capitolul 1
Stateam intinsa pe pat gandindu-ma... Asta fac mereu inainte sa adorm, insa acum e diferit. Totul s-a schimbat. Am pierdut controlul a ce e in jurul meu si asta doar din cauza lui. De cand l-am vazut prima oara am crezut ca inebunesc. Atat de linistit si parca nimic din jurul lui nu-l intereseaza. Doar uneori poti sa zaresti cate un zambet fantomatic pe fata lui alba. Ma intreb daca voi reusi vreodata sa-l inteleg, sa pot sa descifrez gandurile lui... Totul e atat de ciudat. Nici macar nu pot sa-mi dau seama cum s-a intamplat. L-am vazut prima oara pe coridor.
Ma indreptam cu repeziciune spre sala de clasa sperand sa nu intarzii. Chiar daca se sunase pe hol era multa agitatie. In brate tineam un morman de carti mari si groase. Eram prea grabita sa ma uit in jurul meu si din greseala am dat peste el. Toate manualale au cazut pe jos. L-am privit in ochii lui caprui inchis si de atunci totul e diferit. M-a ajutat sa-mi strang cartile apoi a schitat un zambet si a plecat, insa eu am ramas acolo, muta, nu mai puteam scoate nici un cuvant si ma gandeam doar la el.
Acum stau cu o fotografie de a lui in mana in timp ce las lacrimile amare sa mi se scurga pe fata. Suntem in clase paralele si ne intalnim mereu pe hol, radem si ne jucam, insa niciodata nu stau cu el mai mult de o ora. Singurul loc in care mergem impreuna este terenul de baschet din curtea universitatii, iar atunci mai mult stau si il privesc visand. De ce? De ce trebuie sa fie totul asa de greu? Deja e un an de cand il iubesc si inca nu pot sa-i spun, niciodata n-am avut curajul. Strang fotografia intre palme, in timp ce o adiere de vant, calduta ma linisteste. Aud o bataie in usa, insa nu zic nimic, stiam cine este.
In camera intra Adria. Cea mai buna prietena a mea. Avea parul lung pana la umeri si ochii de nuanta unei ciocolate fierbinti. Ea era singura care ma intelegea cu adevarat, singura care ma sprijinea mereu fara sa ceara nimic in schimb si cea cu care puteam sa impart orice. Se aseza pe pat si ma strange in brate. De-ar sti cat de bine ma simt ca e langa mine. Imi sterge lacrimile si ma mangaie pe fata.
-Iarasi plangi din cauza lui? Ma intreaba pe un ton jos, dezamagita si suparata. Parca o parte din suferinta mea era in inima ei. Dau aprobator din cap si incep sa tremur involuntar. Ma dureau tamplele si aveam frisoane. Probabil ca aveam sa ma aleg cu o raceala draguta sau chiar cu gripa. Adria inchide geamul si ma pune sa ma intind in pat apoi ma inveleste cu o patura. Imi spune sa astept aici apoi iese din camera. Aveam paturi supraetajate iar eu il aveam pe cel de jos. Din nou in minte imi apare imaginea lui. De ce nu pot sa uit macar o clipa de el? Cand deschis ochii mei ii vad pe ai lui, nu mai pot rezista! Strang din nou poza in mana cu putere. Eram nervoasa pentru ca nu pot sa ma stapanesc. Nu faceam nici un pas fara sa ma gandesc la el. Nu a fost de la inceput asa. In vacanta de vara am inceput sa-l uit, insa acum a inceput scoala si il vad mereu. Ah... Sirul gandurilor imi este intrerup de Adria care intra in camera cu o cana de ceai din care ieseau aburi.
-Uite, bea! O sa-ti prinda bine, imi spune ea cu un ton bland care emana numai caldura si bucurie. Presimt ca va fi o mama extraordinara. Ma mangaie incet pe par in timp ce eu sorbeam cu scarba din ceai. De cand a inceput scoala am slabit 10 kilograme. Nici macar sa mananc nu mai pot. Fara sa-mi dau seama scot de sub patura mana in care tineam fotografia. Adria o priveste si mi-o ia.
-Cat timp ai de gand sa continui asa? A trecut un an. Bianca nu mai suport sa te vad asa. Te rog uita-l. Sunt mii de baieti in lumea asta, de ce l-ai ales tocmai pe el? Vedeam cum ii sclipesc ochii. Ii venea sa planga. De asta o iubesc atat de tare. Nu stiu ce m-as face fara ea. Pun cana pe noptiera si ma ridic in capul oaselor raspunzandu-i pe un ton lipsit de orice emotie. ,, Daca e nevoie am sa o fac pana mor si inca o data in lumea de dincolo.'' A ramas fara cuvinte. Pana si eu recunosc ca sunt o cauza pierduta. Se ridica, lasa fotografia pe pat si iese din camera. Nu o condamn. Probabil nu ma mai suporta, o inteleg... Aud telefonul. Ma ridic lenesa din pat si raspund cu un ,,Alo?'' stins. De la celalalt fir nu se aude nimic. Pun jos receptorul fiind destul de nervoasa. De vreo o luna un idiot tot suna la ore tarzii si nu spune nimic. Iau poza in mana si ma pun inapoi in pat. Nu am dormit de cateva zile si aveam niste cearcane adancite. Poate o sa vina si pe la mine Mos Ene...
| |
|
Calendar
.Ma bucur ca ti-a placut 
